Substantivele masculine in limba franceza- noms masculins

Azi, aş vrea să ne lămurim cum stă treaba cu genul substantivelor în limba franceză.

În limba franceză avem două genuri : masculin şi feminin. Substantivele care denumesc persoane de sex masculin evident că vor avea genul masculin, iar substantivele care reprezintă fiinţe de sexul feminin vor avea genul feminin.  Am lămurit cum stau lucrurile în cazul substantivelor animate.  Rămâne să aflăm ce gen au substantivele inanimate, obiectele, fenomenele s.a.m.d.

Limba franceză nu are  genul neutru. Aşadar,  în  franceză un obiect va avea fie  genul masculin, fie  genul feminin.

De exemplu,  table (= masă)  este de genul feminin atât în română cât şi în franceză

armoire (=dulap ) este  de genul neutru în română, dar de genul feminin în franceză

crayon (=creion) este de genul neutru în română şi de genul masculin în franceză

dahlia (= dalie)  este de genul feminin  în română, dar de genul masculin în franceză

rose (= trandafir) este de genul masculin în română şi de genul femin în franceză (vorbim de floarea trandafirului, pentru că trandafirul ca plantă, arbust este de genul masculin -” le rosier” ).

Ce vă puteţi da seama din exemplele mele ? Un cuvânt care în limba română este de genul masculin nu este obligatoriu să aibă acelaşi gen şi în franceză. Astfel, un substantiv care în limba română este de genul feminin, în franceză poate avea genul masculin şi viceversa.
Cum recunoaştem genul unui substantiv ?

1. După determinant.  Ce este un determinant ? Nimic altceva decât cuvântul care stă în faţa unui substantiv, iar acest cuvânt poate fi :

-articol  hotărât (le, la)

– articol nehotărât (un, une)

– articol partitiv (du, de la )

– adjectiv demonstrativ (ce/ cet, cette, )

– adjectiv posesiv (mon, ma, ton, ta, son, sa…).

Dar dacă un substantiv nu are determinant ? Nicio tragedie. Înainte de a da fuga la dicţionar, ne uităm puţin şi la context.  Dacă substantivul nostru este însoţit de un adjectiv şi noi ştim cum se face acordul substantivului cu adjectivul, s-ar putea să aflam genul substantivului. De exemplu, avem sintagma „robe blanche” (=rochie albă) .  Ştiu că „blanche” este forma de feminin a adjectivului „blanc”. Aşadar, substantivul meu este de genul feminin. Dar nu contaţi prea mult pe lucrul acesta, cel mai bine consultaţi dicţionarul, pentru că în limba franceză avem destule adjective care au aceeaşi formă atât la  feminin cât şi la masculin.

În cele ce urmează vă voi scrie câteva reguli şi indicii pentru a ne da seama mai uşor  care sunt substantivele de genul masculin.

◙ Substantivele de genul masculin se termina în : – ier, -et, -ment, -age, -eau, -eu, -au, – al, -ail, -eil, -ueil, -euil, -in, -oir, -isme.

Câteva exemple : tablier  (=şorţ), secret, changement(=schimbare), voyage ( ‘=călatorie), pneu, noyau (= sâmbure), oiseau (=pasăre), journal (=ziar) , travail (=muncă), soleil (=soare), fauteuil (=fotoliu), matin (=dimineaţă), soir (=seară), romantisme

Excepţii : une cage, une page , une nage, une rage, une image, une eau –  aceste substantive sunt de genul feminin

◙  infinitivele folosite ca substantiv sunt de genul masculin

Exemplu : le déjuner (= prânzul), le pouvoir (=puterea)

◙ numele de culori sunt de genul masculin

ex: le rose, le blanc

◙  zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile sunt de genul masculin

ex : le lundi, le printemps

◙ limba unei ţări este de genul masculin

ex : le roumain, le francais, l’anglais

◙ arborii sunt de genul masculin

ex : l’oranger, le pommier (= mărul)

◙ numele ţărilor sau regiunilor care nu se termină în „e”  sunt de genul masculin

ex :  le Japon, le Canada

Avem şi excepţii, substantive care se termină în  „e „şi sunt de genul masculin

ex : le Mexique, le Cambodge

◙ substantivele derivate din verbe şi adjective.

◙ în cazul substantivelor compuse din adverb şi substantiv, acestea iau genul celui de- al doilea element

ex : un sous- marin

une sous- estimation

◙ pentru substantivele compuse din două substantive, acestea vor avea genul primului substantiv

ex : un panneau – réclame

◙  substantivele formate dintr- un substantiv derivat din verb şi un substantiv, vor avea genul masculin

ex : un gratte – ciel
Regulile scrise mai sus nu sunt valabile întotdeauna. De aceea, pentru a afla genul unui substantiv, cel mai bine este să utilizăm dicţionarul.

De ce este important genul substantivelor ? Desigur că are o importanţă semnificativă.

Să luăm un exemplu.  Am substantivul „rochie”. Vreau să spun ceva despre rochia aceasta, aşa că îi alătur un adjectiv. Să alegem adjectivul „alb”. Aşa că voi avea „rochie alb”. Sună bine ? Păi nu prea sună bine, substantivul nostru este de genul feminin, iar adjectivul la masculin. Ca să sune bine ce vom face ? Simplu, vom face acordul în gen şi în număr. Ce înseamnă a face acordul ? Adică vom adăuga la sfârsitul adjectivului/ participului formele de feminin şi de număr. Dacă ştiu ca substantivul meu este de genul feminin, desigur că şi adjectivul va fi la feminin. Ei, „rochie albă” parcă sună mult mai româneşte şi ceea ce este important este faptul că acum sintagma noastră este corectă.

Să luăm alt exemplu. Avem urmatorul grup de cuvinte „un fată”. Va sună mai bine ? Cu siguranţa nu. De ce ? Pentru că avem una bucată articol nehotărât, genul masculin şi anume pe „un” şi una bucată substantiv feminin pe „fată” care este de genul femin. Forma corectă este „o fată”. Astfel, tragem concluzia, ce gen şi număr  are substantivul, trebuie să aibă şi determinantul.

Apoi avem cazul omonimelor. Avem cuvinte cu formă identică, dar care au gen diferit şi prin urmare au şi sens diferit. De exemplu,”le vase” este de genul masculin şi înseamnă „vază” (obiectul în care punem flori). „La vase”  este de genul feminin şi îl traducem prin „noroi”, „mâl”.  Alt exemplu : le livre  =carte, la livre = livră (unitate de măsură). Când vei merge într- o bibliotecă franţuzească vei cere „un livre” şi nu „une livre”…când un francez îţi va aduce flori vei spune că mergi să le pui „dans le vase” şi nu „dans la vase”.

Dacă aţi înteles importanţa genului în limba română, vă va fi uşor să-i înţelegeţi importanţa şi în  celelalte limbi romanice, pentru că în cazul lor lucrurile stau cam la fel.

Despre substantivele de genul feminin vă voi vorbi în altă postare.

7 thoughts on “Substantivele masculine in limba franceza- noms masculins

    1. profaura Autor articol

      Salut George,

      Pai, citeste cu atentie, am zis de substantivele terminate in „age” si chiar pe „voyage” l-am dat exemplu. Am pomenit si de cele terminate in „ment”.
      Multumesc pt. vizita si pt. comentariu.

      Răspunde
  1. George

    Draga Aura,

    Din cate observ eu „soir (=seară)” se comporta ca un substantiv animat care ia terminatia „ee” la feminin „soiree (=seară)”. Vad ca ai inclus ambele forme in exemple. E doar o remarca care poate ajuta celor incepatori ca mine la invatare.

    O zi buna,
    George

    Răspunde
    1. profaura Autor articol

      Draga George, as prefera sa mi te adresezi fara „draga”, din considerente precum ca imi suna mie urat la ureche sau ca vad negru in fata ochilor cand simt aere de superioritate intemeiate sau ba.
      E bine ca observi, faci comparatii etc, dar ce spui tu acolo este cu totul alta mancare de peste. Terminatia „ée” arata continutul. De exemplu, daca vrei sa spui „un pumn de seminte”, nu vei zice „une poigne de graines”, ci „une poignée de graines”. Vezi mataluta cum se schimba cuvantul „poigne” in acest context ? Daca vrei sa spui „toata dimineata am cantat” nu vei spune „tout le matin j’ai chanté”, ci „toute la matinée j’ai chanté”, aceeasi chestiune o avem si pt. „soir” (masculin)/ soirée (feminin), an / année. Nici vorba de substantiv animat sau ce ai zis tu.
      Succes !

      Răspunde
      1. George

        Apreciez mult partea profesionala a raspunsului tau si iti multumesc pentru aceasta. Nu inteleg totusi nervozitatea ta pentru ca eu chiar sunt un incepator in studiul limbii franceze si tot ce am scris aici a fost sincer si fara nici un aer de superioritate pentru ca nici nu poate fi vorba de asa ceva la un incepator ca mine.
        Eu chiar apreciez ceea ce oferi tu pe site-ul acesta si am scris de la inceput ca este foarte util. De asemenea recunosc ca am gresit in primul meu mesaj in legatura cu terminatiile „-age” si „-ment”. Acum vad ca am gresit si in legatura cu substantivul „soir” si iti multumesc din nou pentru clarificare. Ceea ce fac eu acum este doar studiu. Nu am incercat sa te enervez pe tine pentru ca nu as avea nici un avantaj din asta. Imi pare rau daca am reusit sa te enervez fara sa vreau si imi cer scuze.

        O zi buna,
        George

      2. profaura Autor articol

        Stai linistit, George, nu m-ai enervat, n-ai avut cu ce si nici de ce. In plus, eu am multa rabdare. Trebuie sa ma laud si eu cu aceasta calitate a mea, nu ?🙂
        Ce te-a facut sa simti „nervozitate” ? Partea cu „draga” si „cu mancarea de peste” ? Eu ti-am spus sincer, scurt si la obiect.😀 1) nu imi place adresarea aceasta; 2)nu ai citit cu atentie postarile.
        Citeste atent si apoi intreaba sau exprima-ti nelamuririle, observatiile etc…si nu doar asa ca sa te afli in treaba. Corect ce zic eu sau ba ?
        Prespun ca esti un adult si nu un copil. Ma insel ?
        Pai ce sa iti zic, spor la invatat si multumesc pentru vizita. Daca ai intrebari, nu ezita sa le pui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s